fală
română
Etimologie
Din slavă hvala < chvala.
Pronunție
- AFI: /'fa.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fală | invariabil |
| Articulat | fala | invariabil |
| Genitiv-Dativ | falei | invariabil |
| Vocativ | ' | ' |
- trufie, îngâmfare.
- motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva.
- El e fala țării noastre.
- strălucire, măreție.
- glorie, faimă, renume.
Sinonime
Antonime
- modestie, simplețe
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
trufie; mândrie
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.