orgoglio

italiană

(italiano)

Etimologie

Din limba francă *urgoli < germana veche urgol.

Pronunție

  • AFI: /or'goʎʎo/
  • AFI: /or'gɔʎʎo/


Substantiv

orgoglio m., orgogli pl.

  1. orgoliu, trufie
    Peccare di orgoglio.
  2. (p. ext.) mândrie, laudă
    Mario è l'orgoglio della famiglia.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • orgoglioso
  • inorgoglire
  • inorgoglirsi

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.