superbia

Vezi și : supèrbia

română

Etimologie

Din superbie.

Pronunție

  • AFI: /su.perˈbi.a/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru superbie.




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină superbia.

Pronunție

  • AFI: /suˈpɛrbja/


Substantiv

superbia f., invariabil

  1. superbie, mândrie, orgoliu
  2. aroganță, trufie
  3. infatuare, îngâmfare, înfumurare

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • superbo




latină

(Latina)

Etimologie

Din superbus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
superbia
f. Singular Plural
Nominativ superbia '
Genitiv ' '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. superbie, mândrie, orgoliu; aroganță, trufie
  2. vanitate, îngâmfare
  3. grosolănie, impolitețe, insolență

Cuvinte derivate

  • superbus
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.