vanitate

română

Etimologie

Din franceză vanité < latină vanitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /va.ni'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
vanitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vanitate vanități
Articulat vanitatea vanitățile
Genitiv-Dativ vanității vanităților
Vocativ ' '
  1. atitudine de înfumurare sfidătoare și disprețuitoare.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.