vanitate
română
Etimologie
Din franceză vanité < latină vanitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /va.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului vanitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vanitate | vanități |
| Articulat | vanitatea | vanitățile |
| Genitiv-Dativ | vanității | vanităților |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
- orgoliu, trufie, infatuitate, îngâmfare, înfumurare; (la pl.) deșertăciune, zădărnicie
Antonime
- modestie, simplețe, simplitate
Cuvinte derivate
Traduceri
ambiție deșartă și trufașă
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.