vanity
engleză
(English)
Etimologie
Din engleza medie vanite, prin franceza veche < latină vānitās.
Pronunție
- AFI: /'væ.nɪ.ti/
Substantiv
vanity, pl. vanities
- futilitate, inutilitate, frivolitate
- vanitate, înfumurare, orgoliu, trufie, îngâmfare
- Not being chosen to the team was a blow to his vanity.
- (spec.) măsuță de toaletă
- vid, spațiu neocupat
Sinonime
Cuvinte compuse
- vanity case
- vanity mirror
Cuvinte apropiate
- vain
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.