mândrețe

română

Etimologie

Din mândru + sufixul -ețe.

Pronunție

  • AFI: /mɨn'dre.ʦe/


Substantiv


Declinarea substantivului
mândrețe
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mândrețe mândreți
Articulat mândrețea mândrețile
Genitiv-Dativ mândreții mândreților
Vocativ mândrețe mândreților
  1. frumusețe, splendoare.
  2. (concr.) ființă, lucru cu aspect deosebit de frumos, de atrăgător.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.