îngâmfa

Vezi și : îngâmfă

română

Etimologie

Din în- + gâmfa (învechit și regional „a se umfla” < latină).

Pronunție

  • AFI: /ɨn.gɨmˈfa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) îngâmfa
Infinitiv a (se) îngâmfa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) îngâmfez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) îngâmfeze
Participiu îngâmfat
Conjugare I
  1. (v.refl.) a se mândri, a se fuduli, a se făli; a fi încrezut, a fi trufaș, a se infatua.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din îngâmfa.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru îngâmfa.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.