prezumție
română
Etimologie
Din franceză présomption < latină praesumptio.
Pronunție
- AFI: /pre'zum.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului prezumție | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | prezumție | prezumții |
| Articulat | prezumția | prezumțiile |
| Genitiv-Dativ | prezumției | prezumțiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- părere bazată numai pe fapte aparente.
- opinie prea avantajoasă și neîntemeiată despre sine; supraestimare proprie.
Sinonime
- 1: ipoteză, presupunere, supoziție
- 2: aroganță, fală, fudulie, impertinență, infatuare, insolență, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviință, neobrăzare, nerușinare, obrăznicie, orgoliu, semeție, sfruntare, trufie, tupeu, vanitate
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- prezumție de nevinovăție
Cuvinte apropiate
Traduceri
părere întemeiată pe fapte aparente
|
părere prea bună despre sine
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.