nerușinare
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ne.ru.ʃi'na.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului nerușinare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nerușinare | nerușinări |
| Articulat | nerușinarea | nerușinările |
| Genitiv-Dativ | nerușinării | nerușinărilor |
| Vocativ | nerușinare | nerușinărilor |
- lipsă de rușine; (p.ext.) comportare, afirmație, faptă lipsită de bună-cuviință; necuviință, impertinență, neobrăzare.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.