ipoteză
română
Etimologie
Din franceză hypothèse < greacă ὑπόθεσις (ýpóthesis).
Pronunție
- AFI: /i.po'te.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ipoteză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ipoteză | ipoteze |
| Articulat | ipoteza | ipotezele |
| Genitiv-Dativ | ipotezei | ipotezelor |
| Vocativ | ' | ' |
- presupunere, enunțată pe baza unor fapte cunoscute, cu privire la anumite (legături între) fenomene care nu pot fi observate direct sau cu privire la esența fenomenelor, la cauza sau la mecanismul intern care le produce.
- Ce ipoteză a lansat?
- presupunere cu caracter provizoriu, formulată pe baza datelor experimentale existente la un moment dat sau pe baza intuiției, impresiei etc.
- (mat.) ansamblul proprietăților date într-o demonstrație și cu ajutorul cărora se obțin noi propoziții.
Sinonime
- 1: presupunere, prezumție, supoziție, (livr.) conjectură, (înv.) supunere
- 2-3: presupunere
Cuvinte derivate
Traduceri
presupunere formulată pe baza unor fapte cunoscute
|
|
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.