țâfnă

română

Etimologie

Din neogreacă τσιφνα (tsífna).

Pronunție

  • AFI: /'ʦɨf.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
țâfnă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ țâfnă țâfne
Articulat țâfna țâfnele
Genitiv-Dativ țâfnei țâfnelor
Vocativ țâfnă țâfnelor
  1. (pop.) ifos, aroganță; trufie.
  2. arțag.
  3. cobe.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A-i sări (cuiva) țâfna = a se mânia
  • A umbla cu țâfna în nas = a fi mereu gata de ceartă


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.