Glosar de biochimie

• bactericid - substanță chimică ce poate să distrugă bacteriile.
• bacitracină - antibiotic produs de unele tulpini de bacterii, care este eficace împotriva unor microorganisme.
• baclofen - medicament relaxant muscular pentru calmarea spasmului determinat de leziuni sau boli ale creierului sau măduvei spinării, incluzând paraliziile cerebrale și scleroza multiplă.
• bacteriostatic - antibiotic ce împiedică dezvoltarea bacteriilor.
• bacteriotoxină - toxină elaborată de o bacterie.
• balsam - nume generic dat esențelor de rășină plăcut mirositoare.
• balsam de Canada - lichid obținut din arborele Abies balsamea și folosit la montarea preparatelor microscopice.
• balsam de Peru - lichid obținut din arborele Myroxylon pereirae, folosit în dermatologie.
• balsam de Tolu - balsam obținut din planta Myroxylon toluifera și folosit în bolile bronhopulmonare.
• balsam sintetic - amestec de diferiți compuși chimici, utilizați în farmacie și în parfumerie.
• balsamice - substanțe rășinoase cu efect calmant asupra mucoaselor inflamate.
• barbital - hipnotic barbituric administrat pe cale orală, cu acțiune lentă, de lungă durată, care potențează acțiunea analgezicelor.
• barbituric:

- (substanță, medicament) care are acțiune calmantă, sedativă, anticonvulsivă, anestezică;

- termen generic pentru ansamblul medicamentelor hipnotice derivate din acidul barbituric.

• barbituric, acid ~ - substanță rezultată prin condensarea ureii cu acid malonic și din care se obțin somnifere (sinonim: malonil uree).
• barbiturice - grup de medicamente derivate din acidul barbituric, cu acțiune de depresie a a activității sistemului nervos central.
• beladonă - extract vegetal obținut din frunzele, semințele și rădăcinile de beladonă, bogate în alcaloizi, care, în doze mici, are acțiune antispastică, sedativă.
• benzedrină - vezi amfetamină.
• benzocaină - vezi: anestezină.
• benzoic, acid ~ - antiseptic folosit pentru conservarea alimentelor și a produselor farmaceutice.
• benzonaftol - pulbere cristalină, albă, insipidă, solubilă în alcool, folosită ca antiseptic în infecțiile intestinale.
• benzpiren - hidrocarbură extrasă din gudron care, fiind un puternic cancerigen, este utilizat la producerea tumorilor experimentale.
• betablocant - substanță medicamentoasă folosită pentru efectul de a contracara acțiunile adrenalinei, noradrenalinei și dopaminei în organism.
• betacid - vezi acidol.
• betaină:

- denumire generică pentru sărurile interne de trimetilamoniu ale aminoacizilor, solide, ușor solubile în apă, care se găsesc în plante și animale;

- sare internă de trimetilamoniu a glicocolului, care se găsește în sfecla-de-zahăr.

• betel - mastic considerat drog, realizat dintr-o frunză de betel (Piper bettle) îndoită, un bob de var nestins și un sfert din nuca Areca catechu.
• biguanidă - substanță derivată din guanidină, folosită în tratamentul diabetului, care potențează acțiunea insulinei fără a crește secreția acesteia.
• bilă - produs de secreție a ficatului care joacă un rokl important în digestia grăsimilor.
• biliari, acizi ~ - acizi sintetizați de ficat, componenți principali ai bilei, formați din acizii colici, derivați din steroli prin conjugare cu aminoacizii glicina sau taurina.
• bilirubină - pigment biliar de culoare roșie, care în stări patologice trece în sânge și în urină.
• biliverdină - pigment biliar de culoare verde.
• biocatalizator – substanță care, fără a îndeplini un rol energetic sau plastic, este indispensabilă organismului, orientând și determinând viteza reacțiilor chimice în cadrul metabolismului.
• biochimie – ramură a biologiei care stabilește corelațiile dintre procesele biologice și structura chimică, prin cercetarea proceselor chimice și fizico-chimice care au loc în organism; sinonim: chimie biologică.
• biocid - (substanță) care împiedică înmulțirea microorganismelor.
• biocompatibil - (despre materiale organice sau anorganice) care, introdus în organism, nu exercită efecte nocive locale sau generale; exemplu: polimer biocompatibil.
• biocrom - pigment de natură biologică.
• biodisponibilitate - proprietatea unui principiu activ al unui medicament de a fi resorbit în cantitate suficientă și destul de rapid pentru a fi eficient.
• bioelemente – elementele chimice care intră în componența celulei vii, exemple: carbonul, oxigenul, azotul, sulful, calciul, fosforul etc.
• biogen - (despre elemente chimice) care a contribuit la apariția vieții pe Pământ.
• biogeochimie – ramură a geochimiei care se ocupă cu studiul compoziției chimice a organismelor și cu modul de participare a materiei vii și a produselor de descompunere în procesele de migrație și acumulare a elementelor chimice din scoarța terestră.
• bioliză - descompunere a materiei organice sub acțiunea organismelor vii.
• bioluminescență – lumină fosforescentă emisă de unele insecte (licurici) și de unele animale submarine (pești luminoși).
• biomicină - vezi aureomicină.
• biopesticid - pesticid produs de un organism viu.
• bioplast(ice) - material plastic degradabil obținut din polimeri și amidon.
• biopolimeri - polimeri implicați în procesele vieții.
• bioreactor - incintă în care se derulează o reacție chimică ce este catalizată de enzime sau celule vii, utilizată în scopuri experimentale sau industriale; exemple: bioreactor electrochimic, bioreactor algal, bioreactor de hidrogen.
• biosinteză - sinteză a unui compus chimic la nivelul celulei vii.
• biostimulator (sau biostimulent) - (substanță) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului.
• bioterapie – utilizarea în scop terapeutic a vaccinurilor, a țesuturilor vii și a produselor organice (bilă, suc gastric etc.).
• biotină – vezi vitamina B₇.
• blocant - (substanță) a cărei acțiune farmacologică se realizează prin blocarea unor receptori.
• boric, acid ~ – pulbere cristalină folosită în aplicații externe, mai ales pentru dezinfecția ochilor, a cavității nazale, a cavității bucale etc.
• borneol - camfor de Borneo.
• bradichinină - peptidă cu un puternic efect vasodilatator care scade presiunea arterială și reprezintă un mediator al inflamației.
• brivaracetam - medicament analog structural cu levetiracetamul, utilizat în tratamentul unor tipuri de epilepsie.
• bromhexin - medicament, cu formula C₁₄H₂₀Br₂N₂, utilizat ca decongestionant și dezinfectant al căilor respiratorii superioare.
• bromocet - dezinfectant puternic pentru piele, instrumente chirurgicale etc.
• bromoform - (tribrom metan) lichid incolor, cu miros asemănător cloroformului; calmează tusea, prin inhibiția centrilor nervoși, având și o acțiune antispastică și anticonvulsivantă.
• bromural - produs farmaceutic, sub formă de cristale incolore, folosit ca sedativ și hipnotic slab.
• bronhoconstrictor - (substanță) care produce bronhoconstricție.
• bronhodilatator - (substanță) care produce bronhodilatație.
• brucină - alcaloid bazic, derivat al stricninei, fiind de asemenea o otravă foarte puternică.
• bufotoxină - constituent al veninului de broască râioasă, cu acțiune analgezică și hemostatică.
• bulin - vezi cașetă.
• bungarotoxină - toxină extrasă din veninul șarpelui Bungarus multicinctus, utilizată în identificarea, izolarea și studiul receptorilor acetilcolinei.
• Burow soluție ~ - soluție apoasă de acetat de aluminiu; are efecte antiinflamatorii, fiind utilizată extern prin aplicarea de comprese pe locul inflamat.

• dantrolen - medicament miorelaxant central, utilizat intravenos în tratamentul hipertermiei maligne și a unor stări însoțite de spasticitate.
• decarboxilare - reacție de extragere a bioxidului de carbon dintr-un acid organic carboxilic; astfel de reacții au loc în organisme sub influența enzimelor numite decarboxilaze.
• decoct - soluție obținută prin fierbere a produselor vegetale în vederea obținerii anumitor principii active.
• deconectant - substanță medicamentoasă cu acțiune calmantă asupra sistemului nervos central.
• decozină - alcaloid conținut în planta Delphinium consolida ("nemțișor de câmp") care determină scăderea tensiunii arteriale și încetinirea ritmului cardiac.
• dehidrază - vezi: dehidrogenază.
• dehidroascorbic, acid - forma oxidată a acidului ascorbic, fiind un metabolit al acestuia; este utilizat ca sursă de vitamina C.
• dehidrogenază - enzimă care catalizează anumite procese de oxidoreducere, jucând un rol important în respirația celulară, în fermentația alcoolică, în procesele de fotosinteză și în mecanismul vederii.
• deodorant - substanță aplicată pe corp care previne mirosul provocat de ruperea bacteriană a transpirației la axile, picioare și alte zone ale corpului.
• dezinfectant de mâini - produs (bazat în special pe alcool) în formă lichidă sau de gel, care este utilizat pentru procesul de dezinfectare al mâinilor.
• diastază - vezi amilază.
• dietilbarbituric, acid ~ - medicament cunoscut sub numele de veronal și utilizat ca hipnotic și sedativ; vezi și barbital.
• difuzor - aparat bazat pe principiul difuzibilității corpurilor, întrebuințat la extragerea diferitelor substanțe (a zahărului din sfeclă, a taninului din stejar etc.).
• dihidrotahisterol - analog sintetic de vitamina D, care este utilizat ca medicament și supliment alimentar.
• doză letală - cantitate minimă dintr-o substanță toxică sau medicamentoasă care provoacă moartea.
• doză toxică - cantitate minimă dintr-o substanță toxică sau medicamentoasă care produce simptomele de intoxicație.

• edestină - proteină care stimulează producerea de anticorpi, fiind vitală pentru menținerea unui sistem imunitar sănătos.
• edulcorant - substanță care se adaugă unui medicament pentru a-l îndulci.
• efedrină - alcaloid extras din planta Ephedra distachya care stimulează activitatea sistemului nervos central, metabolismul și arderea grăsimilor din țesutul adipos, fiind utilizată și în tratamentul bolilor căilor respiratorii (astm bronșic, rinită etc.).
• efetonină - efedrină sintetică.
• elastină - proteină de susținere, fiind componenta principală a fibrelor elastice din tendoane și vase sanguine.
• element esențial - element chimic care este necesar, în concentrații extrem de reduse, pentru metabolismul omului, animalelor sau plantelor.
• elixir - alcoolat care conține principii volatile din uleiuri esențiale.
• emenagog - (medicament) care provoacă menstruația.
• enzimă - catalizator de natură proteică, prezent în celule vii, care dirijează procesele de sinteză și de degradare din organismele animalelor, plantelor și microorganismelor, producând și păstrând energie; sinonime: diastază, ferment.
• eozinofilie - afinitate a substanțelor protidice bazice pentru coloranți acizi.
• epinefrină - vezi adrenalină.
• ergosterol - substanță cu structură sterolică din grupa micosterolilor, izolată din mucegaiuri și drojdii; este folosit la fabricarea vitaminei D.
• esculină - glicozidă extrasă din scoarța Aesculus hippocastanum și folosită ca medicament, având proprietăți febrifuge, antinevralgice.
• esteraze - enzime din grupa hidrolazelor, din care fac parte: lipazele, lecitinazele, colinesteraza, fosfatazele, pectinesterazele etc.
• etacrinic, acid ~ - medicament diuretic de ansă, utilizat în tratamentul retenției de fluid (edem), când acesta se asociază cu insuficiență cardiacă, afecțiuni renale sau hepatice.
• etandioic, acid ~ - vezi oxalic, acid ~.
• etotoină - medicament derivat de hidantoină, utilizat în tratamentul unor tipuri de epilepsie.
• excipient - compus chimic care se încorporează într-un medicament (colorant, aromatizant, conservant etc.), dar este inactiv față de organism; vezi și principiu activ.

• factor de securitate relativ - vezi indice terapeutic.
• farmacodinamie - parte a farmacologiei care studiază efectul medicamentelor asupra organismului.
• farmacologie - știință care se ocupă cu studiul medicamentelor, al acțiunii acestora asupra organismului și al utilizării lor în tratamentul diferitelor boli.
• farmacologie clinică - specialitatea farmaceutică care utilizează cunoștințele farmaceutice și biomedicale în scopul optimizării tratamentului medicamentos.
• farmacopee - manual oficial cu caracter normativ, folosit în practica farmaceutică, în care sunt descrise cele mai importante substanțe medicamentoase.
• farmacoterapie - tratamentul bolilor cu ajutorul medicamentelor.
• febrifug - vezi antipiretic.
• feculă - amidon extras din cartofi, rădăcini de manioc etc. folosit în alimentație.
• fenacetină - nume comercial al 4-acetil-fenetidinei; are acțiune analgezică și antipiretică.
• fenamină - vezi amfetamină.
• fenazonă - vezi antipirină.
• fenilalanină - aminoacid esențial cu rol de neurotransmițător; efecte: reducerea poftei de mâncare, creșterea apetitului sexual, atenuează depresiile, îmbunătățește memoria.
• fenilbutazonă - medicament înrudit cu amidopirina, folosit în tratamentul diverselor forme de reumatism.
• fenolsteroid - substanță cu structură sterolică, din a cărei categorie fac parte hormonii estrogeni.
• fenotiazină - pulbere cristalină galbenă-verzuie, folosită ca medicament în combaterea strongilozei la animale.
• fenoxietanol - compus organic - eter aromatic - utilizat ca agent bacteriostatic.
• ferment - vezi enzimă.
• fermentație - fenomen de transformare a diferitelor substanțe organice sub acțiunea enzimelor produse de microorganisme.
• fermentație acetică - fermentație produsă de enzime, care transformă alcoolul etilic, alți alcooli și aldehidele în alcool acetic și care este folosită la fabricarea oțetului din vin sau din alcool.
• fermentație acetonobutilică - transformare a zaharurilor în acetonă și alcool butilic sub acțiunea unor microorganisme anaerobe (Amylobacter butilycum) în mediu acid.
• fermentație aerobă - proces de fermentație care necesită prezența oxigenului.
• fermentație alcoolică - proces de transformare a zaharurilor în alcool etilic și dioxid de carbon.
• fermentație amoniacală - fermentație a substanțelor organice care conțin azot, cu degajare de amoniac sau cu formare de săruri de amoniu.
• fermentație anaerobă - proces de fermentație care se produce în absența oxigenului.
• fermentație celulozică - proces de degradare a celulozei sub acțiunea enzimelor din microorganisme.
• fermentație lactică - procesul biologic, în care acționează bacterii, drojdii sau mucegaiuri și din care rezultă ca produs principal acidul lactic.
• fermentație metanică - fermentație anaerobă caracterizată prin producere și degajare de metan.
• ferulic, acid ~ - compus organic fenolic derivat de acid hidroxicinamic, întâlnit în peretele celular al majorității specii vegetale.
• fibrină - proteină de culoare albă-cenușie, care se găsește în sânge și în limfa și care provine din fibrinogen, în timpul coagulării sângelui.
• fibrin-ferment - enzimă secretată de trombocite (globule sangvine speciale) și care joacă un rol important în coagularea sângelui.
• fibrinogen - substanță organică proteică din grupa globulinelor, dizolvată în plasmă, care se transformă în fibrină în timpul coagulării sângelui.
• filochinonă - vezi fitomenadionă.
• fiolă - mic recipient de sticlă pentru conservarea soluțiilor și pulberilor injectabile.
• fitină - sarea de calciu și magneziu a esterului hexafosforic al mezoinozitolului și care se poate folosi ca medicament în intoxicații cronice și în cursul eforturilor musculare importante.
• fitochimicale - substanțe cu efect antioxidant, care stimulează sistemul imunitar, reglează metabolismul hormonilor, fiind bactericide și antivirale.
• fitohormoni - vezi auxine.
• fitomenadionă - formă de vitamina K care este întâlnită în alimente și care este utilizată ca medicament și supliment alimentar; alte denumiri: filochinonă, fitonadionă.
• fitonadionă - vezi fitomenadionă.
• fixator - agent fizic sau substanță chimică care produce coagularea protoplasmei vii, permițând conservarea structurilor și studiul microscopic al țesuturilor fixate.
• flavin adenin dinucleotid - coenzimă implicată în variate procese enzimatice din metabolism; este adesea asociat cu proteine, formând flavoproteine, împreună cu flavin mononucleotidul (FMN).
• flavin mononucleotid - coenzimă implicată în procese enzimaticede oxido-reducere din metabolism.
• flavonă - derivat al benzopiranului din care se extrag o serie de materii colorante naturale (luteolina, crisina etc.).
• folic, acid ~ - vitamină hidrosolubilă a grupului de vitamine B (vitamina B9), având un rol fundamental în formarea celulelor organismului; sinonim: acid pteroilglutamic.
• folinic, acid ~ - derivat al acidului folic, implicat în sinteza purinelor.
• fosfagen - vezi fosfocreatină.
• fosfatidă - substanță organică compusă, care conține fosfor și care intră în componența celulelor vegetale și animale, mai ales a celor din țesutul nervos.
• fosfocreatină - compus organic cu rol important în contracția musculară (sinonim: fosfagen).
• fosfor - element chimic care se regăsește și în organismul animal (oase, nervi, urină), în guano și în soluri fertile.
• fructoză - principalul tip de carbohidrat din fructe; este mai dulce decât zahărul obișnuit.
• fusidic, acid ~ - antibiotic steroidian utilizat în tratamentul infecțiilor cutanate sau oculare produse de stafilococi.
• fuzel - amestec de alcooli superiori, rezultat la fermentația alcoolică a proteinelor din cereale și din fructe sub acțiunea drojdiei de bere și folosit ca dizolvant la fabricarea substanțelor aromatice și a parfumurilor.

• GABA - vezi gamma-aminobutiric, acid ~.
• gaiacol - eter monoetilic al piorocatehinei, utilizat în trecut la tratamentul tuberculozei (sinonim: guaiacol).
• galactoză - monozaharidă care se găsește în lactoză și în structura unor compuși azotați din creier (cerebrozide).
• galenice, preparate ~ - forme medicamentoase care pot fi administrate bolnavilor ca atare sau care servesc la prepararea formulelor magistrale (rețete).
• gamma-aminobutiric, acid ~ - aminoacid care se găsește în sistemul nervos central, predominant în encefal, unde acționează ca neurotransmițător inhibitor (abreviere GABA).
• gammaglobulină - fracțiune proteică din serul sanguin la care se asociază anticorpii și utilizat, sub formă injectabilă, în scopul rezistenței organismului la bolile infecțioase.
• ganglioplegic - substanță medicamentoasă cu acțiune depresivă asupra sistemului nervos, utilizat în boala hipertensivă și în preanestezie.
• gibereline - substanțe extrase din ciuperca Gibberella fujikuroi, care au calitatea de a stimula creșterea plantelor.
• gliadine - proteine vegetale care se găsesc în semințele cerealelor, fiind printre principalele componente ale glutenului.
• glicocol - cel mai simplu aminoacid; se găsește în foarte multe proteine, iar în cantitate mare în gelatină; altă denumire: acid aminoacetic.
• glicocolic, acid ~ - acid biliar format din combinarea acidului colic cu glicocolul.
• glicogen - substanță aflată în țesuturile corpului, care acționează ca rezervă de carbohidrați pentru organism.
• glitazone - vezi tiazolidindione.
• globulină - proteină care se găsește în plasma sanguină, în lapte, în vegetale.
• glucagon - substanță hormonală de natură polipeptidică, secretată de celulele alfa din pancreas; are acțiune hiperglicemiantă.
• glucide - substanțe organice constituite din carbon, hidrogen și oxigen, în care hidrogenul și oxigenul se găsesc în același raport ca în molecula de apă, componentă majoră a alimentației (macronutrient) alături de proteine și lipide, exemple: glucoza, fructoza, zaharoza, lactoza (sinonime: carbohidrați, hidrați de carbon, hidrocarbonați, zaharuri).
• glucoză - cea mai simplă moleculă de glucidă (carbohidrat); este principalul hidrat de carbon din sânge, fiind utilizat drept combustibil pentru celule.
• glucuronic, acid ~ - derivat din glucoză, important constituent al condroitinsulfatului și al acidului hialuronic.
• glutacid - vezi glutamic, acid ~.
• glutamic, acid ~ - (sinonim: glutacid) aminoacid care se găsește în melasa din sfeclă, în mușchi, țesuturi organice etc., folosit ca tonic al sistemului nervos central; are capacitatea de a colecta excesul de amoniac din organism.
• glutenină - proteină din cereale, insolubilă în apă și cu valoare alimentară aproape completă.
• granulă - pastilă care conține un amestec de substanțe medicamentoase încorporate într-o masă zaharoasă.
• grăsime - macroelement cu cea mai mare valoare energetică în raport cu glucidele și proteinele.
• grăsimi nesaturate - grăsimi care au poziții libere pe scheletul de atomi de carbon; includ acizii grași esențiali (acid linoleic și acid linolenic) și sunt considerate benefice pentru organism.
• grăsimi saturate - grăsimi care nu au poziții libere pe scheletul de atomi de carbon; determină creșterea conținutului de colesterol în sânge, fiind dăunătoare pentru organism.

• hașiș - substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannabis indica), folosită ca excitant psihic și care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave (vezi și marijuana).
• hem - componenta neproteinică a hemoglobinei.
• hematoporfirină - derivat fără fier al hemului.
• hemină - substanță formată din hem și care se obține în urma unei reacții chimice, utilizată în medicina legală pentru punerea în evidență a petelor de sânge.
• hemocianină - substanță proteică ce se află în hemolimfa crustaceelor și a moluștelor, având același rol ca și hemoglobina din sângele altor animale.
• hemolizină - denumire generică pentru substanțe de natură variată (anticorpi, toxine bacteriene, veninuri etc.) care "topesc" globulele roșii, punând în libertate hemoglobina conținută în acestea.
• hemosiderină - pigment sanguin care conține fier, rezultat din metabolismul anormal al fierului în organism.
• heparină - ester sulfuric al unui mucopolizaharid; are acțiune anticoagulantă, fiind indicată în tratamentul infarctului miocardic, tromboflebitelor, flebitelor etc.
• heroină - clorhidrat de diacetil morfină, obținut prin sinteză; are acțiune analgezică, mai puternică decât morfina, dar și mai toxică.
• heteroauxină - hormon de creștere a plantelor, una dintre cele trei forme de auxine (sinonim: acid indolilacetic).
• heteroproteide - grupă foarte importante de substanțe macromoleculare naturale din clasa protidelor; din aceasta fac parte: metaloproteidele, fosfoproteidele, lipoproteidele, glucoproteidele, cromoproteidele, nucleoproteidele.
• heterozide - vezi glicozide.
• hexaclorciclohexan - vezi analcid.
• hialuronic, acid ~ - mucopolizaharid prezent în lichidul sinovial, în umoarea apoasă și în cea vitroasă.
• hialuronidaze - enzime care catalizează reacția de depolimerizare a acidului hialuronic; se găsesc în bacterii patogene, la lipitori, în veninul insectelor, al șerpilor și în țesutul testicular al animalelor.
• hidralazină - vezi apresolină.
• hidrat de carbon - vezi glucide.
• hidrazide - compuși organici derivați din hidrazină prin înlocuirea hidroxilului grupării carboxilice a acizilor organici cu gruparea ${\displaystyle -NH-NH_{2}.}$
• hidrocarbonați - vezi glucide.
• hidrocianic, acid ~ - acid volatil toxic care în urma inhalării poate provoca decesul.
• hidrocoleretic - (medicament) care stimulează secreția biliară, mai ales pe seama apei.
• histamină - amină biogenă formată prin decarboxilarea histidinei, sub acțiunea anumitor enzime; se utilizează în terapeutică pentru stimularea secreției gastrice și ca analgezic.
• histidină - aminoacid bazic natural, care prin decarboxilare se transformă în histamină.
• holoenzimă - substanță care reprezintă complexul dintre coenzimă, gruparea activă efectoare a reacției enzimatice, partea proteică a enzimei care determină specificitatea reacției enzimatice și potențează coenzima (sinonim: holoferment).
• holoferment - vezi holoenzimă.
• homogentizic, acid ~ - produs format în timpul metabolismului aminoacizilor fenilalanină și tirozină.
• hormon - substanță produse în corp care stimulează și coordonează activitatea unor organe sau celule pentru a produce un anumit efect (exemple: adrenalină, insulină).

• ihtiol - ihtiosulfonat de amoniu, obținut prin distilarea unor șisturi bituminoase; are acțiune antiseptică și antiinflamatorie, fiind utilizat în ginecologie și în dermatologie.
• imunochimie - ramură a chimiei care se ocupă cu fracțiunile chimice componente ale celulelor și cu prepararea vaccinurilor.
• imunosupresor - substanță care reduce activitatea sistemului imunitar, utilizată pentru a suprima reacțiile excesive ale acestuia în cazul unor afecțiuni autoimune sau pentru a preveni respingerea transplantului de organe sau țesuturi.
• indice terapeutic - parametru cantitativ care exprimă siguranța administrării unui medicament; altă denumire: factor de securitate relativ.
• indolilacetic, acid ~ - vezi heteroauxină.
• inhibitor al pompei de protoni - clasă de medicamente a căror acțiune principală este diminuarea producerii de acid gastric.
• insulină - hormon secretat de pancreas (în special după consumul de carbohidrați și/sau proteine) cu rolul de a permite trecerea glucozei din sânge în celule pentru a fi arsă sau depozitată.
• interacțiune medicamentoasă - perturbarea mecanismului de acțiune al unui medicament de către diverși factori ca: alimente, băuturi sau alte medicamente.
• izoleucină - aminoacid esențial, care, împreună cu leucina (al cărei izomer este) și cu valina, este cel mai important aminoacid; participă la sinteza proteinelor și are un rol anabolizant mai ales asupra celulelor musculaturii.

• încarbonizare - proces biochimic lent de transformare a substanțelor organice din plante în cărbuni.

• julep - soluție de gumă arabică în apă, în care se amestecă un medicament activ.

• keratină - vezi cheratină.
• keratolitic - vezi cheratolitic.

• labferment - vezi chimozină
• lactalbumină - albumină care se găsește în lapte, asemănătoare cu albumina din plasma sanguină.
• lactamă - compus organic obținut din aminoacizi și folosit ca materie primă pentru fabricarea unor fibre sintetice.
• lactat de calciu - cea mai importantă sare a acidului lactic, utilizată pentru tratarea bolilor cauzate de lipsa de calciu.
• lactic, acid ~ - compus chimic format în celule ca produs final al metabolismului glucozei în absența oxigenului.
• largactil - vezi clorpromazină.
• laxativ - (medicament) care are proprietatea de a curăța tubul digestiv prin defecare; alte denumiri: purgativ, cenotic.
• lecitină - substanță organică fosforată, care se găsește în organismele vii, mai ales în țesutul nervos și în gălbenușul de ou.
• leucină - aminoacid esențial, izomer al izoleucinei; intră în compoziția tuturor proteinelor, având efecte anabolizante, stimulând și dezvoltând țesuturile musculare.
• lignoză - vezi celulază.
• liniment - preparat farmaceutic de consistență lichidă sau semisolidă, care se aplică pe corp sau este folosit pentru fricțiuni.
• linoleic, acid ~ - acid gras nesaturat, esențial (omega-6-polinesaturat), care se găsește în șofrănel și în uleiul de soia.
• linolenic, acid ~ - acid gras nesaturat, esențial (omega-3-polinesaturat), care se găsește în uleiul de in.
• lipază - enzimă digestivă care descompune grăsimile în molecule mai mici, astfel încât acestea pot fi absorbite și utilizate de către organism.
• lipoic, acid ~ - compus organic care conține sulf; este un antioxidant puternic ce ajută organismul în interacțiunea cu radicalii liberi.
• lipoid:

- lipidă complexă, insolubilă în acetonă, cu proprietăți specifice;

- care are aspect, structură, consistență de grăsime.

• lizină - aminoacid esențial, care participă la metabolismul proteic, fiind și antitoxină; carența acesteia produce: circulație sanguină deficitară, reducerea numărului de eritrocite, dereglări cantitative și calitative la nivelul hemoglobinei, anemie, astenie musculară, astenie mialgică, decalcifieri, amețeli, cefalalgii, leucopenie, recidivarea herpesului, sterilitate.
• lobelină - alcaloid extras din planta Lobelia inflata, care are o acțiune excitantă asupra respirației și care este utilizat în tratamentul astmei, dispneei etc.
• loțiune - preparat cosmetic sau farmaceutic lichid folosit pentru îngrijirea pielii și a părului.
• luciferină - substanță proteică secretată de diferite animale (licurici, pești etc.) care, prin oxidare, devine luminoasă (fenomenul de bioluminescență).

• macronutrient - substanță necesară organismelor în cantități mari, cum ar fi proteinele, grăsimile și glucidele.
• magneziu - element chimic prezent în organismul animal în diverse țesuturi; intervine în metabolismul celular, carența sa în organism duce la hiperexcitabilitate musculară, iar prezența în exces provoacă depresiuni ale sistemului nervos central.
• maltază - enzimă care catalizează scindarea maltozei în două molecule de α-D-glucoză.
• maltoză - (C₁₂H₂₂O₁₁) substanță constituită din două molecule de glucoză, având funcția de dizaharidă reducătoare.
• manită - substanță zaharată extrasă din planta Fraxinus ornus și care are acțiune laxativă.
• marijuana - drog, asemănător cu hașișul, preparat din cânepa indiană (Cannabis indica); fumat sau ingerat, produce euforie, halucinații, afectează percepția și starea de conștiență; sinonim: cannabis.
• mastic - suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic (Pistacia lentiscus), care servește la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc.
• medicament - substanță naturală sau de sinteză utilizată pentru a vindeca, a ameliora sau a preveni o boală.

• medicament cu risc înalt - medicament periculos pentru corpul uman (care pot conduce la deces, pierderea sarcinii, tulburări ale sănătății etc.) ca urmare a nerespectării dozei prescrise sau ca urmare a substanțelor care pot genera alergii sau reacții toxice în asociere cu alte substanțe prezente în alimentație.

• mefenamic, acid ~ - medicament antiinflamator utilizat în tratamentul cefaleei, durerilor dentare, reumatice și a altor afecțiuni similare.
• mefenitoină - medicament derivat de hidantoină, care a fost utilizat în tratamentul unor tipuri de epilepsie.
• meflochină - medicament utilizat în tratamentul malariei; face parte din lista medicamentelor esențiale ale OMS.
• menachinonă - formă de vitamina K care este produsă la nivel tisular în organismul uman, dar și de către unele specii bacteriene, în urma transformării vitaminei K₁.
• mepacrină - vezi atebrină.
• metabolism - utilizarea elementelor nutritive de către organism; este procesul de transport si apoi ardere a substanțelor în organism.
• metaproteină - vezi albuminat.
• metilcloroizotiazolinonă - compus organic cu formula S(C₂HCl)C(O)N(CH₃), utilizat ca biocid în diverse produse cosmetice.
• metildopa - medicament antihipertensiv, utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale.
• metionină - aminoacid esențial care, în sinergie cu unele vitamine, poate inhiba formațiunile tumorale; prezintă efecte favorabile asupra psihicului, previne căderea părului, scade colesterolemia și favorizează metabolismul lipidelor, în special al fosfolipidelor.
• metoda Bradford- tehnică utilizată pentru a determina concentrația proteinelor într-o soluție și care se bazează pe schimbarea culorii unei soluții în funcție de concentrația proteinelor prezente în aceasta.
• micronutrient - substanță chimică aflat în cantități mici în organismele vegetale și animale, care joacă un rol important în stimularea funcțiilor biologice, de exemplu: fier, iod, vitamina C, vitamina A etc.
• minerale - substanțe anorganice esențiale pentru organism, care joaca un rol important în multe procese vitale metabolice.
• mineralizare - proces chimic sau biologic de transformare a unui compus organic într-un compus anorganic.
• mixtură - medicament care constă dintr-un amestec de mai multe substanțe.
• mosc - substanță secretată de masculul Moschus moschiferus (mamifer numit tot mosc) și care se folosește în industria de parfumuri și în medicină (sinonim cabargá).
• mosc sintetic - substanță chimică obținută sintetic, al cărei miros imită pe cel al moscului.
• mucopolizaharidă - substanță alcătuită din polizaharide și proteine, care se găsește în organismul animalelor, ca parte constitutivă a cartilajelor.

• nalidixic, acid ~ - antibiotic ce acționează asupra germenilor gram-negativi și utilizat în tratamentul infecțiilor tractului urinar și al celui digestiv; denumiri comerciale: negram, nevigramon.
• negram - vezi nalidixic, acid ~.
• neosalvarsan - substanță chimică obținută din trioxid de arsen, utilizat în trecut în vindecarea sifilisului.
• neuroléptice - vezi neuroplegice.
• neuroplégice - grup de substanțe care au o acțiune deconectantă asupra sistemului nervos central (sinonim: neuroleptice).
• nevigramon - vezi nalidixic, acid ~.
• nicotinamidă - vezi vitamina PP.
• nicotinic, acid ~ - substanță care face parte din grupul vitaminelor B și folosit la prepararea vitaminei PP.
• nitrit de amil - compus organic cu formula C₅H₁₁ONO, cu proprietăți vasodilatatoare și antihipertensive (altă denumire: azotit de amil).
• nucleoproteidă - substanță organică compusă din acizi nucleici și proteine bazice, care se află în nucleul și în plasma tuturor celulelor organice.

• ocitócice- substanțe care stimulează contracțiile musculaturii uterine.
• oleum jecoris - vezi untură de pește.
• opiacee - preparate farmaceutice derivate din opiu și utilizate ca analgezice, antispastice, hipnotice.
• orizanină - vezi vitamina B₁.
• oseină - scleroproteină de tipul colagenului, constituentul proteic cel mai important al osului; se transformă în gelatină prin fierbere.
• ouabaină - glicozidă identică cu strofantozidul G și care exercită o acțiune tonicardiacă.
• oxalic, acid ~ - substanță solidă, albă, cristalizată, toxică, solubilă în apă; se găsește (în cantități mici) în unele legume și este utilizat în vopsitorie sau ca insecticid (sinonim: acid etandioic).
• oxibioză - prezența de oxigen într-un proces chimic aerob.
• oxifil - vezi acidofil.

• pantotenic, acid ~ - compus organic prezent în majoritatea alimentelor și a cărui lipsă provoacă: alergii, dermatite, pierderea părului sau dereglări ale sistemului nervos (sinonim: vitamina B₅).
• papaverină - alcaloid extras din opiu sau preparat sintetic, cu diverse utilizări în medicină, datorită acțiunii sale spasmolitice.
• para-aminobenzoic, acid ~ - compus organic cu formula H₂NC₆H₄CO₂H, cunoscut sub denumirile: vitamina B10, vitamina H1 și utilizat în tratarea unor boli ca: vitiligo, psoriazis, dispnee, astenie etc.
• para-aminosalicilic, acid ~ - derivat aminat al acidului salicilic, cu proprietăți bacteriostatice față de bacilul Koch.
• parasimpatomimetic - (substanță) cu efect comparabil celui al excitației sistemului parasimpatic.
• parasimpatomimetice - substanțe medicamentoase care stimulează sistemul nervos vegetativ parasimpatic (SNVPS); altă denumire: colinomimetice.
• paricalcitol - analog sintetic de calcitriol (o formă de vitamina D) care este utilizat ca medicament, pentru prevenirea și tratamentul hiperparatiroidismului secundar.
• pastilă - preparat farmaceutic de forma unei tablete sau a unei bomboane mici, rotunde; altă denumire: comprimat.
• penicilinază - enzimă care împiedică acțiunea antibiotică a penicilinei.
• pentazol - substanță incoloră, cristalizată, cu gust amărui, solubilă în apă, folosită ca medicament cu acțiune cardiacă, respiratorie etc.
• pilulă contraceptivă orală combinată - metodă medicamentoasă de contracepție care conține atât un estrogen, cât și un progesteron.
• pioglitazonă - medicament antidiabetic din clasa tiazolidindionelor, fiind utilizat în tratamentul diabetului zaharat de tipul 2.
• piramidon - derivat din pirazolon, înrudit cu antipirina și obținut din aceasta; era folosit în trecut ca febrifug și analgezic (sinonime: amidopirină, aminofenazonă).
• pirogalic, acid ~ - vezi: pirogalol.
• pirogalol - compus organic cristalin, alb, cu gust amar, folosit ca antiseptic; sinonim: acid pirogalic.
• pirolizină - ɑ-aminoacid utilizat în procesul de biosinteză al unor proteine la unele bacterii și arhebacterii.
• plasture transdermic - preparat farmaceutic format dintr-un plasture adeziv, destinat administrării cutanate, și care conține o doză fixă de principiu activ care urmează să fie absorbită prin piele în circulația sanguină; vezi și cataplasmă.
• principiu activ - substanță existentă într-un medicament (spre deosebire de excipient) sau produs de origine vegetală sau animală care imprimă un caracter specific acelui produs.
• priză:

- doză (mică) de medicament pentru o administrare;

- cantitate mică de tutun (sau de alte substanțe pulverulente) prevăzută pentru o singură dată sau care se trage pe nas (în cazul drogurilor).

• producție biologică de hidrogen - metodă de obținere a hidrogenului cu ajutorul algelor.
• propifenazonă - antiinflamator nesteroidian din clasa derivaților de pirazolonă, derivat de fenazonă (izopropilantipirină), utilizat ca analgezic și antipiretic.
• proteidă - compus organic format prin combinarea unor proteine cu substanțe neproteice.
• proteine - componentele de bază ale mușchilor, enzimelor, hormonilor și care sunt compuse din aminoacizi.
• protidă - substanță organică (proteine, proteide, aminoacizi etc.) azotată care, prin desfacere hidrolitică, eliberează aminoacizi.
• protrombină - proteină inactivă din sânge care se transformă în trombină cu rol esențial în coagularea sângelui.
• provitamină - substanță vegetală care, ajungând în organismul uman sau animal prin alimentație, se transformă în vitamină.
• psicoză - compus organic utilizat în unele alimente și băuturi comerciale ca îndulcitor cu conținut caloric slab.
• pteroilglutamic, acid ~ - vezi: folic, acid ~.
• purgativ - vezi laxativ.
• putrefacție - descompunerea proteinelor și transformarea lor în substanțe otrăvitoare de către microorganisme.

• quebracho - material tanant extras din scoarța și lemnul arborelui omonim (Schinopsis lorentzii), utilizat în industria pielăriei.

• racemaze - clasă de enzime care catalizează reacțiile de racemizare.
• radicali liberi - molecule reactive, care se pot transforma în agenți foarte instabili și periculoși din punct de vedere biochimic.
• rahianstézice - substanțe cu acțiune anestezică locală, care se injectează în canalul rahidian; exemple: novocaina, procaina, percaina, stovaina.
• renină - enzimă proteolitică, secretată de rinichi în anumite condiții și care participă la reglarea presiunii sanguine.
• retard - medicament a cărui acțiune este prelungită prin adăugarea unor substanțe chimice care sunt resorbite lent în organism (exemple: insulina, penicilina uleioasă, unii hormoni etc.).
• reticulină - substanță organică albuminoidă care conține fosfor și care se găsește în organele bogate în țesut reticular.
• retinol - vezi vitamina A.
• rocuroniu - curarizant antidepolariazant, derivat de amoniu cuaternar, utilizat intravenos ca miorelaxant periferic.
• rosiglitazonă - medicament antidiabetic din clasa tiazolidindionelor, fiind utilizat în SUA în tratamentul diabetului zaharat de tipul 2.

• salicilat de antipirină - vezi antipirină salicilică.
• salicilic, acid ~ - compus organic folosit în industria coloranților și a conservelor alimentare, precum și în medicină ca antiseptic (ulcerații, eczeme, psoriazis, veruci, bătături).
• salipirină - vezi antipirină salicilică.
• saxagliptină - medicament antidiabetic din clasa incretinomimeticelor, a inhibitorilor de dipeptidil peptidaza 4 (DPP-4), fiind utilizat în tratamentul diabetului zaharat de tipul 2.
• scleroproteină - proteină cu structură fibroasă, insolubilă în apă, foarte rezistentă, care există în țesuturile de susținere ale fanerelor; exemple: colagenul, elastina, reticulina, cheratina, care sunt prezente în țesuturile conjunctive, osoase și epidermice.
• semisinteză - sinteza chimică ce include utilizarea unui compus inițial, obținut din surse naturale (precum bacteriene sau vegetale), pentru a obține un produs derivat al acestui compus natural.
• ser:

- partea lichidă a sângelui;

- lichid extras din sânge sau preparat pe cale artificială care conține un anumit anticorp sau o secreție glandulară și este folosit în scopuri terapeutice.

• ser fiziologic - soluție salină foarte diluată , apropiată de compoziția serului sangvin, folosită pentru a înlocui pierderile mari de lichide sau de sânge în diferite boli, pentru dizolvarea unor antibiotice etc.
• ser imun - ser sanguin provenit de la un animal vaccinat care, introdus în organism, conferă o imunitate pasivă.
• ser sanguin - plasmă sanguină din care s-a extras fibrinogenul.
• sialic, acid ~ - acid organic monocarboxilic, constituent esențial al funcțiunii glucidice a glicoproteinelor de la nivelul membranelor celulare.
• sinteză proteică - procesul prin care organismul creează proteine noi (cum ar fi masă musculară) din aminoacizii proveniți din alimentație.
• sitagliptină - medicament antidiabetic din clasa incretinomimeticelor, a inhibitorilor de dipeptidil peptidaza 4 (DPP-4), fiind utilizat în tratamentul diabetului zaharat de tipul 2.
• soluție Ringer - soluție izotonică utilizată pentru a menține echilibrul electroliților în corpul uman în timpul intervențiilor chirurgicale, perfuziilor intravenoase sau în tratamentul unor afecțiuni medicale.
• spasmolitic - vezi antispastic.
• spectrină - proteină fibroasă, de circa 100 nm lungime, care reprezintă aproximativ 25% din masa proteinelor asociate membranei eritrocitare; este principalul component al citoscheletului situat sub membrana hematiei (scheletul membranei); vezi și ankirină.
• spirocid - vezi antiluetic.
• suc - lichid secretat de unele organe vegetale sau conținut în corpurile animalelor și îndeplinind diverse funcții.
• suc gastric - suc secretat de glandele stomacale, cu ajutorul căruia se face digestia.
• sucuri digestive - lichide de compoziție chimică diferită, secretate de tubul digestiv și anexele sale, sub influența cărora se face digestia alimentelor.
• superoxid dismutază - enzimă care catalizează reacția de dismutare a anionului superoxid (O₂⁻) la oxigen (O₂) și peroxid de hidrogen (H₂O₂).
• suprarenină - vezi adrenalină.

• șalon - vezi chalon.

• tanin - substanță astringentă care se află în coaja stejarului, castanului și altor copaci și care servește la tăbăcit și ca tonic în medicină.
• tartrazină - colorant alimentar, iar din punct vedere chimic este un colorant azoic sintetic derivat de la pirazol.
• tártric, acid ~ - substanță organică optic activă (acid dihidroxisuccinic); poate fi izolat din tartru și are aplicații în medicină și în industria alimentară.
• taurină - acid aminoetilsulfonic, care împreună cu colina formează acidul taurocolic; se găsește în secreția biliară.
• taurocólic, acid ~ - acid biliar format prin unirea acidului colic cu taurina; este evacuat prin materiile fecale, iar în stări patologice (icter) este prezent în sânge și în urină.
• teínă - bază purinică, identică cu cofeina, care se găsește în frunzele de ceai; are acțiune excitantă asupra sistemului nervos și stimulează activitatea inimii.
• teobromină - dimetilxantină, extrasă din frunzele plantei Theobroma cacao sau preparată sintetic; are acțiune diuretică și stimulează activitatea inimii și musculatura striată.
• teofilină - dimetiloxipurină, izomer al teobrominei; are acțiune diuretică, vasodilatatoare, stimulează mușchiul cardiac, dilată bronhiile și acționează asupra centrilor respiratori.
• tiadiazol - clasă de compuși aromatici care intră în compoziția unor medicamente ca: acetazolamidă, ceftobiprol, ceftolozan, sulfametizol.
• tiamină - vezi vitamina B₁.
• tiazolidindione - clasă de heterociclici cu nucleu pentaatomic de tipul C₃NS; altă denumire: glitazone.
• timol - compus organic din clasa fenolilor, care se găsește în unele uleiuri eterice sau se prepară pe cale sintetică, fiind folosit în special ca medicament.
• tolazolină - medicament utilizat ca vasodilatator, în tratamentul unor spasme ale vaselor sanguine periferice (acrocianoză).
• tonicardiac - vezi cardiotonic.
• tranexamic, acid ~ - medicament care previne distrugerea cheagurilor de sânge din circulație, fiind utilizat pentru a controla o hemoragie severă, de exemplu, după o intervenție chirurgicală sau pentru tratarea unei menoragii.
• treonină - aminoacid esențial cu proprietăți lipotrope și depurative, ajutând totodată la buna funcționare a pancreasului endocrin.
• acid tricloracetic, acid ~ - substanță caustică folosită în diverse boli de piele; poate cauza necroză tisulară.
• tricloroacetaldehidă (sau tricloroetanal) - vezi cloral.
• triptofan - aminoacid esențial, utilizat de creier, împreună cu vitamina B6, nicotinamida și magneziu pentru a produce serotonina; contribuie la inducerea somnului, reduce sensibilitatea la durere, atenuează migrenele, acționează ca un antidepresiv, ajută la reducerea anxietății și tensiunii nervoase.
• trombochinază - vezi citozim.

• undecanoic, acid ~ - substanță antifungică, ce se aplică pe tegumente, sub forma de pudră, cremă, loțiuni sau spray, pentru tratamentul unor infecții, cum ar fi " piciorul de atlet".
• uric, acid ~ - component al urinii ce conține azot și rezultă în urma degradării metabolice a proteinelor, mai precis a purinelor, componentele acizilor nucleici.
• urobilinogen - compus organic format în intestin prin reducerea bilirubinei, reabsorbit apoi numai în parte prin peretele intestinal și redat ficatului.
• ursodeoxicolic, acid ~ - medicament folosit pentru dizolvarea calculilor colesterolici din vezica biliară.

• valină - aminoacid esențial care participă la sinteza proteinelor, are un rol anabolizant mai ales asupra celulelor musculaturii, asigură coordonarea mișcărilor, redă echilibrul emoțional, normalizează tensiunea arterială.
• vehicul - mediu de dispersie a substanțelor active care intră în componența medicamentelor.
• vermifug - vezi antihelmintic.
• veronal - vezi: dietilbarbituric, acid ~.
• vildagliptină - medicament antidiabetic din clasa incretinomimeticelor, a inhibitorilor de dipeptidil peptidaza 4 (DPP-4), fiind utilizat în tratamentul diabetului zaharat de tipul 2.
• vitamina A - vitamină solubilă în grăsimi, antioxidantă, importantă în vedere și creșterea oaselor; alte denumiri: axeroftol, retinol.
• vitamina B₅ - vezi pantotenic, acid ~.
• vitamina B₁ - vitamină hidrosolubilă din complexul vitaminic B cu proprietăți antinevritice și efecte benefice asupra sistemului nervos, digestiv, dar și la nivelul mușchilor și chiar al inimii; alte denumiri: aneurină, orizamină, tiamină.
• vitamina B₇ - moleculă din clasa vitaminelor care funcționează ca un cofactor enzimatic; altă denumire: biotină.
• vitamina B10 - vezi para-aminobenzoic, acid ~.
• vitamina B12 - vezi cobalamină.
• vitamina C - vitamină hidrosolubilă care joacă un rol important în formarea colagenului, hormonilor, carnitinei și aminoacizilor; este esențială în procesele de vindecare a plăgilor și arsurilor, susține imunitatea, are rol antioxidant și favorizează absorbția fierului în organism; alte denumiri: acid ascorbic, citrină.
• vitamina H1 - vezi para-aminobenzoic, acid ~.
• vitamine - micronutrienți indispensabili pentru funcționalitatea organismului, dar necesari în cantități mici; sunt principii nutritive esențiale, fără aport caloric, multe dintre ele funcționând drept coenzime, cu rol în susținerea unei game largi de funcții biologice.
• vitelină - proteină care conține și fosfor, prezentă în gălbenușul de ou.

• zaharimetru - instrument folosit pentru determinarea concentrației unei soluții de zaharoză, utilizat în special în industria zahărului.
• zaharoză - substanță din clasa zaharurilor, formată din combinarea unei molecule de fructoză cu o moleculă de glucoză, cu gust dulce, solubilă în apă și cu mare valoare nutritivă.
• zaharuri - vezi glucide.

• Glosar de chimie
• Listă de medicamente

• ro Dicționar medical
• ro Secom.ro Arhivat în 11 februarie 2017, la Wayback Machine.
• ro NuSkin.ro

Acest articol conține text din Dicționarul enciclopedic român (1962-1966), aflat acum în domeniul public.