Tonicitate

În biologia chimică, tonicitatea este o măsură a gradientului de presiune osmotică efectivă, cu alte cuvinte potențialul hidric a două soluții separate de o membrană celulară parțial permeabilă. Tonicitatea depinde de concentrația relativă a soluților selectivi impermeabili la nivelul membranei celulare, care determină direcția și amploarea fluxului osmotic. Se utilizează în mod obișnuit pentru a descrie reacția de umflare sau de contracție a celulelor imersate într-o soluție externă.

Efectul tonicității diferite asupra hematiilor

Tipuri

Există trei tipuri de tonicitate pe care le poate avea o soluție în raport cu alta: hipertonică, hipotonică și izotonică.[1] Un exemplu de soluție hipotonică este apa distilată.

O soluție hipertonă sau hipertonică are o concentrație mai mare a soluților nepermeabili comparativ cu o altă soluție.[2]

O soluție hipotonă are o concentrație mai mică de substanțe solubile comparativ cu o altă soluție.

O soluție este considerată izotonă atunci când concentrația efectivă în osmoli este aceeași cu cea a unei alte soluții. Un exemplu este serul fiziologic, care prezintă o osmolaritate aproximativă cu cea a NaCl din sânge (aproximativ 290 mOsm/L).

Note
  1. Sperelakis, Nicholas (). Cell Physiology Source Book: Essentials of Membrane Biophysics. Academic Press. p. 288. ISBN 978-0-12-387738-3.
  2. Buckley, Gabe (). „Hypertonic Solution”. În Biologydictionary.net. Biology Dictionary (în engleză) (ed. Online). Biologydictionary.net. Accesat în .

Vezi și
This article is issued from Wikipedia. The text is licensed under Creative Commons - Attribution - Sharealike. Additional terms may apply for the media files.