rozător
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ro.zə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului rozător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rozător | rozătoare |
| Articulat | rozătorul | rozătoarele |
| Genitiv-Dativ | rozătorului | rozătoarelor |
| Vocativ | rozătorule | rozătoarelor |
- (zool.) (la pl.) ordin de mamifere caracterizate prin lipsa caninilor și printr-o mare dezvoltare a dinților incisivi, cu ajutorul cărora aceste animale pot roade; (și la sg.) animal care face parte din acest ordin.
Cuvinte apropiate
Vezi și
vedeți și
Traduceri
ordin de mamifere
|
|
Adjectiv
| Declinarea adjectivului rozător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | rozător | rozători |
| Feminin | rozătoare | rozătoare |
| Neutru | rozător | rozătoare |
- care roade.
- Animal rozător.
Vezi și
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.