marmotă
| Vezi și : marmota, Marmota, marmòta |
română
Etimologie
Din franceză marmotte, care provine din italiană marmotta < latină populară mures montani < mus monti („șobolan de munte”).
Pronunție
- AFI: /mar'mo.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului marmotă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | marmotă | marmote |
| Articulat | marmota | marmotele |
| Genitiv-Dativ | marmotei | marmotelor |
| Vocativ | marmotă, marmoto | marmotelor |
- (zool.) (Marmota) gen de mamifere rozătoare cu corpul scurt și gros, cu blană cenușie, care hibernează.
- (p.restr.) animal care face parte din acest gen.
Sinonime
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.