marmota

Vezi și : Marmota, marmotă

română

Etimologie

Din marmotă.

Pronunție

  • AFI: /marˈmo.ta/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru marmotă.




albaneză

(shqip)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

  1. marmotă (mamifer)




bască

(euskara)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

  1. marmotă (mamifer)




catalană

(català)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota f., marmotes pl.

  1. marmotă

Referințe




galiciană

(galego)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota f., marmotas pl.

  1. marmotă




ladină

(Ladin)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

  1. marmotă (mamifer)




portugheză

(português)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

  • AFI: /mɐɾˈmo.tɐ/


Substantiv

marmota f., marmotas pl.

  1. marmotă
  2. (argou) cufăr mic

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Din franceză marmotte.

Pronunție

  • AFI: /maɾˈmo.ta/


Substantiv

marmota f., marmotas pl.

  1. marmotă
  2. (fam.) somnoros

Expresii

  • marmota dormilona

Referințe




venețiană

(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

marmota

  1. marmotă (mamifer)
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.