veveriță
română
Etimologie
Din slavă (veche) vĕverica, care provine din proto-slavă *veverъka < inevitabil din proto-indo-europeană *wer-. Confer aromână viviritsã, neogreacă βερβερίτσα (ververítsa). Înrudit cu latină viverra.
Pronunție
- AFI: /'ve.ve.ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului veveriță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | veveriță | veverițe |
| Articulat | veverița | veverițele |
| Genitiv-Dativ | veveriței | veverițelor |
| Vocativ | veveriță, veverițo | veverițelor |
- (zool.) (Sciurus, mai ales Sciurus vulgaris) mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește pe arbori.
- (fig.) epitet dat unei fete vioaie, zglobii.
Sinonime
- 1: (zool.) (înv.) sângeap
Cuvinte compuse
- veveriță dungată
- veveriță gri
- veveriță roșcată
Cuvinte apropiate
- sciur-, sciuro-
- sciuridă
Vezi și
Traduceri
mamifer
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.