veveriță

română

Etimologie

Din slavă (veche) vĕverica, care provine din proto-slavă *veverъka < inevitabil din proto-indo-europeană *wer-. Confer aromână viviritsã, neogreacă βερβερίτσα (ververítsa). Înrudit cu latină viverra.

Pronunție

  • AFI: /'ve.ve.ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
veveriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ veveriță veverițe
Articulat veverița veverițele
Genitiv-Dativ veveriței veverițelor
Vocativ veveriță, veverițo veverițelor
  1. (zool.) (Sciurus, mai ales Sciurus vulgaris) mamifer rozător de talie mică, cu blană roșcată sau neagră pe spate și albă pe piept, cu coada lungă și stufoasă, care trăiește pe arbori.
  2. (fig.) epitet dat unei fete vioaie, zglobii.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • veveriță dungată
  • veveriță gri
  • veveriță roșcată

Cuvinte apropiate

  • sciur-, sciuro-
  • sciuridă

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.