papa

Vezi și : Papa, PAPA, papa-, pāpa, pāpā, papá, papà, pápa, papă, păpa, pápá

română

Etimologie

Din franceză papa.

Pronunție

  • AFI: /pa'pa/


Substantiv


Declinarea substantivului
papă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ papă '
Articulat papa '
Genitiv-Dativ papei '
Vocativ ' '
  1. bărbat în raport cu copiii săi; tătic, tătuc, tată.


Traduceri




anglo-saxonă

(Ænglisc)

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

pāpa m.

  1. (rel.) papă

Referințe




asturiană

(asturianu)

Etimologie

  1. Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.
  2. Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpa.pa/


Substantiv

papa m., papes pl.

  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
  2. (rel.) papă

Sinonime

  • 1: papá, pá
  • '2: (rel.) pontífiz, obispu de Roma, vicariu de Cristu

Cuvinte derivate

  • papesa

Vezi și

Referințe




catalană

(català)

Variante

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpa.pə/ (oriental)
  • AFI: /ˈpa.pa/ (occidental)


Substantiv

papa m., papes pl.

  1. (rel.) papă
  2. (fam.) papa, tătic, tătuc

Cuvinte derivate

  • papat
  • papessa

Vezi și

Etimologie

Probabil de origine imitativă.

Substantiv

papa f., papes pl.

  1. (în limbajul copiilor) gânganie, gâză

Sinonime

  • cuca

Cuvinte derivate

  • papu

Etimologie

Din papar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru papar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru papar.

Referințe




corsicană

(corsu)

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpaba/
  • AFI: /ˈpapa/


Substantiv

papa m.

  1. (rel.) papă

Referințe




engleză

(English)

Etimologie

Atestat în secolul XVII-lea; din franceză papa < probabil de origine imitativă din limbajul copiilor.

Pronunție

  • AFI: /pəˈpɑː/
  • AFI: /ˈpɑː.pə/


Substantiv

papa, pl. papas

  1. (adeseori infantil) papa, tătic, tătuc
  2. (fam.) termen de alintare pentru un bunic
  3. (rel.) parohul unei biserici greco-ortodoxe
  4. (spec.) litera P în Alfabetul fonetic NATO

Sinonime

  • 1: (fam.) da, dad, daddy

Cuvinte apropiate

Omofone

  • poppa

Vezi și

Anagrame

  • APAP

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer și maman.

Pronunție

  • AFI: /pa.pa/


Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
    Il commence à parler, il dit déjà «papa» et «maman».
  2. (p.ext.) bărbat corpolent de o anumită vârstă; tati
    C'est un gros papa.

Sinonime

  • 1: (fam.) papounet, pap's, paps

Cuvinte compuse

  • beau-papa
  • bon-papa
  • grand-papa

Expresii

  • à la papa
  • barbe-à-papa
  • de papa
  • fils-à-papa
  • jouer au papa et à la maman
  • papa poule

Vezi și

Referințe




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpapa/


Substantiv

papa m., papi pl.

  1. (rel.) papă

Sinonime

Antonime

  • (rel.) antipapa

Cuvinte derivate

  • papato
  • papetto
  • papista

Cuvinte compuse

  • papa rosso

Cuvinte apropiate

  • papabile
  • papale
  • papalino

Paronime

Expresii

  • a ogni morte di papa
  • andare a Roma e non vedere il papa
  • chi entra papa in conclave, ne esce cardinale
  • morto un papa se ne fa un altro
  • neanche il papa glielo può levare
  • papa nero
  • stare papa, vivere da papa, vivere come un papa

Vezi și

Referințe




letonă

(latviešu)

Etimologie

  1. Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.
  2. Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

papa m.

  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
  2. (înv.; rel.) papă

Sinonime

  • 1: paps, papus, sencis, tēta, tēte, tētis, tēvs, vecais
  • 2: (rel.) pāvests

Referințe




latină

(Latina)

Variante

Etimologie

Formație onomatopeică.

Pronunție

  • AFI: /ˈpaː.pa/


Substantiv


Declinarea substantivului
pāpa
f. Singular Plural
Nominativ pāpa '
Genitiv pāpae '
Dativ ' '
Acuzativ ' '
Ablativ ' '
Vocativ ' '
  1. (în limbajul copiilor) papă; mâncare
    Cum cibum ac potionem buas ac papas vocent, matrem mammam, patrem tatam.

Vezi și

  • bua

Etimologie

Inevitabil greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpaː.pa/


Substantiv


Declinarea substantivului
pāpa
m. Singular Plural
Nominativ pāpa pāpae
Genitiv pāpae pāpārum
Dativ pāpae pāpīs
Acuzativ pāpam pāpās
Ablativ pāpā pāpīs
Vocativ pāpa pāpae
  1. tată
  2. (Latină ecleziastică) episcop
  3. (Latină ecleziastică) papă
    Habemus papam!
  4. (Latină ecleziastică) patriarh

Sinonime

  • 1: tata
  • 2: (rel.) episcopus, pontifex
  • 3: (rel.) pontifex maximus

Cuvinte derivate

  • papalis

Vezi și

Referințe




maghiară

(magyar)

Etimologie

Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.

Pronunție

  • AFI: /ˈpɒpɒ/


Substantiv

papa, pl. papák

  1. (fam.) papa, tătic, tătuc

Sinonime

  • apa, apu, apuka, édesapa

Cuvinte derivate

  • nagypapa

Referințe




malaieziană

(Bahasa Melayu)

Etimologie

Din bapa.

Pronunție

  • AFI: /papə/
  • AFI: /papa/


Substantiv

papa

  1. tată

Sinonime

  • bapa (bapanda, bapai, bapak, bapang, baba), ayah (ayahanda, aya, yah), abah (aba, bah), rama

Referințe




neerlandeză

(Nederlands)

Etimologie

Din franceză papa < probabil de origine imitativă din limbajul copiilor.

Pronunție

  •  Audiofișier


Substantiv


Declinarea substantivului
papa
m. Singular Plural
Substantiv papa papa's
Diminutiv papaatje papaatjes
  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
  2. (spec.) litera P în Alfabetul fonetic NATO

Sinonime

  • 1: (fam.) pap
  • 2: Pieter

Vezi și

Referințe




poloneză

(polski)

Etimologie

Probabil de origine imitativă din limbajul copiilor. Confer franceză papa.

Pronunție

  • AFI: /ˈpapa/


Substantiv


Declinarea substantivului
papa
m. Singular Plural
Nominativ papa papowie
Acuzativ papy papów
Dativ papie papom
Genitiv papę papów
Vocativ papą papami
Instrumental papie papach
Locativ papo papowie
  1. (fam.) papa, tătic, tătuc
    Mój papa zakazał mi się z nim spotykać.

Cuvinte derivate

  • papcio

Vezi și

Etimologie

Din germană Pappe.

Substantiv


Declinarea substantivului
papa
m. Singular Plural
Nominativ papa papy
Acuzativ papy pap
Dativ papie papom
Genitiv papę papy
Vocativ papą papami
Instrumental papie papach
Locativ papo papy
  1. (constr.) carton gudronat, carton asfaltat; (spec.) acoperiș impermeabil
    Dach tego domu jest pokryty papą.

Cuvinte derivate

  • papowy

Referințe




portugheză

(português)

Etimologie

Din portugheză veche papa, care provine din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpa.pɐ/ (Portugalia)


Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (rel.) papă
  2. (p.ext.; rel.) conducătorul unei biserici
  3. (fig.) potentat, ștab, mogul
    Ele é o papa da programação orientada a objetos.

Sinonime

  • 1: (rel.) Sumo Pontífice, Santo Padre

Cuvinte derivate

  • papesa, papisa

Expresii

  • papa negro
  • ser mais papista que o papa

Etimologie

Probabil în legătură cu latină pāpa < formație onomatopeică.

Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (fam.) papă, mâncare
    "Come a papa, Joana come a papa..." — (cântec popular)
  2. (gastr.) terci de (fulgi de) ovăz, păsat de ovăz

Sinonime

  • 2: (gastr.) mingau, papinha

Cuvinte derivate

  • papar

Vezi și

  • comida

Etimologie

Din papar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru papar.
  2. forma de persoana a I-a și a III-a singular la subjonctiv prezent pentru papar.
  3. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru papar.

Referințe




spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /ˈpa.pa/


Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (rel.) papă
  2. (p.ext.; rel.) conducătorul unei biserici
  3. (fam.) papa, tătic, tătuc

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • papa negro
  • ser más papista que el papa

Vezi și

Etimologie

Din limba quechua papa.

Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (în America de Sud; bot.) (plantă și tubercul) cartof
  2. (în Río de la Plata și Chile; fam.) lucru ușor de făcut, treabă ușoară
  3. (în Río de la Plata; fam.) obiect dezirabil sau persoană dezirabilă
  4. (în El Salvador; fam.) bani
  5. (în Chile; fam.) găuri la ciorapi
  6. (în Spania; fam.) noroc, soartă, ursită, șansă
  7. (în Spania; fam.) beție

Sinonime

  • 1: (bot.) (în Spania) patata, patatera
  • 5: (fam.) (în Spania) tomate
  • 6: chorra, suerte
  • 7: borrachera

Cuvinte compuse

  • papas a la francesa
  • papas fritas

Cuvinte apropiate

  • paplisa

Etimologie

Din latină pāpa, pappa.

Substantiv

papa m., papas pl.

  1. (în Spania; gastr.) papă, mâncare (pentru bebeluși)
  2. (în Spania; fig.) fleac, vorbă de clacă; nimic, palavră

Sinonime

  • 1: papilla
  • 2: paparrucha

Cuvinte apropiate

  • papear
  • papeo

Expresii

  • echar la papa
  • ni papa

Referințe




swahili

(Kiswahili)

Etimologie

  1. Inevitabil din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

papa

  1. (rel.) papă
  2. (iht.) rechin

Referințe




turcă

(Türkçe)

Etimologie

Din italiană papa, care provine din latină ecleziastică papas < greacă antică πάπας‎ (pápas, „episcop, patriarh”), variantă a lui πάππας ‎(páppas, „tată”).

Pronunție

  • AFI: /papa/


Substantiv

papa, pl. papalar

  1. (rel.) papă

Vezi și

  • kardinal

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.