potentat
română
Etimologie
Din franceză potentat < latină potentatus.
Pronunție
- AFI: /po.ten'tat/
Substantiv
| Declinarea substantivului potentat | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | potentat | potentați |
| Articulat | potentatul | potentații |
| Genitiv-Dativ | potentatului | potentaților |
| Vocativ | potentatule | potentaților |
- suveran sau șef de stat atotputernic, care își exercită puterea în mod despotic și arbitrar; autocrat, despot; (p.ext.) om puternic, influent (datorită poziției sale politice ori sociale).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.