despot
română
Etimologie
Din neogreacă δεσπωτισ (despótis), franceză despote.
Pronunție
- AFI: /'des.pot/
Substantiv
| Declinarea substantivului despot | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | despot | despoți |
| Articulat | despotul | despoții |
| Genitiv-Dativ | despotului | despoților |
| Vocativ | despotule | despoților |
- (în antichitate și în evul mediu) conducător cu puteri discreționare; tiran.
- (fig.) persoană excesiv de autoritară, care, în acțiunile sale, nu ține seama de alții, care vrea să-și impună cu orice preț voința.
- (în imperiul bizantin) guvernator autonom al unei provincii, al unui ținut.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.