soartă

română

Etimologie

Din latină sors, sortis.

Pronunție

  • AFI: /'so̯ar.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
soartă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ soartă sorți
Articulat soarta sorțile
Genitiv-Dativ sorții sorților
Vocativ soartă sorților
  1. (în concepțiile mistice) forță supranaturală despre care se crede că hotărăște irevocabil, fatal, toate acțiunile și întâmplările din viața oamenilor; destin, fatalitate, noroc, scrisă, ursită.
  2. totalitatea evenimentelor (accidentale sau nu) care compun viața (sau o parte a vieții) unei ființe (umane); condiție de viață.
  3. evoluție, desfășurare (a unei acțiuni); deznodământ.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.