sorti

română

Etimologie

Din soartă.

Pronunție

  • AFI: /sor'ti/


Verb


Conjugarea verbului
sorti
Infinitiv a sorti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 sortesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să sortească
Participiu sortit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (în superstiții) a hotărî, a determina soarta cuiva; a ursi, a meni, a predestina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.