ursi

Vezi și : urși

română

Etimologie

Din neogreacă ορισο (oríso) (viitorul lui οριζο (orízo)).

Pronunție

  • AFI: /urˈsi/


Verb


Conjugarea verbului
ursi
Infinitiv a ursi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 ursesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ursească
Participiu ursit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (în credințele și basmele populare) a hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina.
  2. (v.tranz.) a face cuiva farmece, vrăji.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.