deznodământ

română

Etimologie

Din a deznoda + sufixul -ământ (după franceză dénouement).

Pronunție

  • AFI: /dez.no.də'mɨnt/


Substantiv


Declinarea substantivului
deznodământ
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ deznodământ deznodăminte
Articulat deznodământul deznodămintele
Genitiv-Dativ deznodământului deznodămintelor
Vocativ deznodământule deznodămintelor
  1. felul cum ia sfârșit, cum se rezolvă o situație, o încurcătură, un conflict etc.
  2. (spec.) parte finală a unei compoziții epice sau dramatice, care aduce soluția intrigii.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.