intrigă

română

Etimologie

Din franceză intrigue.

Pronunție

  • AFI: /'in.tri.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
intrigă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ intrigă intrigi
Articulat intriga intrigile
Genitiv-Dativ intrigii intrigilor
Vocativ intrigă intrigilor
  1. acțiune (ascunsă) care folosește mijloace nepermise pentru realizarea unui scop; uneltire.
  2. schemă generală de fapte și de acțiuni care reprezintă subiectul unor opere literare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.