palavră
română
Etimologie
Din turcă palavra, neogreacă παλαβρα (palávra).
Pronunție
- AFI: /pa'la.vrə/
Substantiv
| Declinarea substantivului palavră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | palavră | palavre |
| Articulat | palavra | palavrele |
| Genitiv-Dativ | palavrei | palavrelor |
| Vocativ | palavră | palavrelor |
- (fam.; mai ales la pl.) vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă.
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.