bunic
română
Etimologie
Din bun + sufixul -ic.
Pronunție
- AFI: /bu'nik/
Substantiv
| Declinarea substantivului bunic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bunic | bunici |
| Articulat | bunicul | bunicii |
| Genitiv-Dativ | bunicului | bunicilor |
| Vocativ | bunicule | bunicilor |
- tatăl tatălui meu sau al mamei.
- (la pl.) părinții părinților; p. ext. strămoși.
- (reg.) termen cu care se adresează cineva unui om bătrân.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
bărbat luat în raport cu nepoții săi
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.