bunică
română
Etimologie
Din bună + sufixul -ică.
Pronunție
- AFI: /bu'ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bunică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bunică | bunici |
| Articulat | bunica | bunicile |
| Genitiv-Dativ | bunicii, bunichii, bunicăi | bunicilor |
| Vocativ | bunico | bunicilor |
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- (Pe) când era bunica fată (mare) = demult
Traduceri
femeie luată în raport cu nepoții săi
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.