babă

Vezi și : baba

română

Etimologie

Din bulgară, sârbocroată, ucraineană баба (baba).

Pronunție

  • AFI: /'ba.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
babă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ babă babe
Articulat baba babele
Genitiv-Dativ babei babelor
Vocativ babă babelor
  1. femeie în vârstă înaintată; femeie trecută de tinerețe; băbătie, babetă.
  2. (spec.) femeie bătrână care vindecă bolile prin mijloace empirice, prin vrăji, prin descântece etc.
  3. (fam. și glumeț) soție.
  4. bârnă de sprijinire a unui acoperiș sau a unui planșeu de lemn.
  5. parte a unei copci în formă de toartă (numită și femeiușcă) în care se prinde cealaltă parte a copcii, în formă de cârlig (numită și moș).
  6. (iht.) zglăvoacă.
  7. (reg.) ciupercă roșie, comestibilă, care crește pe crăci uscate și putrede.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.