bunicuță
română
Etimologie
Din bunică + sufixul -uță.
Pronunție
- AFI: /bu.ni'ku.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului bunicuță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bunicuță | bunicuțe |
| Articulat | bunicuța | bunicuțele |
| Genitiv-Dativ | bunicuței | bunicuțelor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
bunică
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.