taică

română

Etimologie

Din tată (după maică). Confer sârbocroată tajko.

Pronunție

  • AFI: /ˈtaj.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
taică
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ taică invariabil
Articulat taica invariabil
Genitiv-Dativ taicăi invariabil
Vocativ taică invariabil
  1. (pop.) tată.
  2. (la vocativ) termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc.
  3. (determinat prin „părinte” sau „popă”) nume (de adresare) dat preotului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.