tăiculiță

română

Etimologie

Din taică + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /təj.kuˈli.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăiculiță
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăiculiță invariabil
Articulat tăiculița invariabil
Genitiv-Dativ tăiculiței invariabil
Vocativ tăiculiță invariabil
  1. diminutiv al lui taică; tăicușor, tăicuță, tăiculean.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.