lăcătui

română

Etimologie

Din lacăt + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /lə.kə.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
lăcătui
Infinitiv a lăcătui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 lăcătuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să lăcătuiască
Participiu lăcătuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (rar) a încuia cu lacătul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.