tăicușor

română

Etimologie

Din taică + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /təj.kuˈʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăicușor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăicușor tăicușori
Articulat tăicușorul tăicușorii
Genitiv-Dativ tăicușorului tăicușorilor
Vocativ tăicușorule tăicușorilor
  1. tăiculiță.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.