cositură

română

Etimologie

Din a cosi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /ko.si'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cositură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cositură cosituri
Articulat cositura cositurile
Genitiv-Dativ cositurii cositurilor
Vocativ cositură cositurilor
  1. câmp de pe care s-a cosit iarba.
  2. cantitate de iarbă cosită; nutreț.
  3. recoltă de nutreț.
  4. rană pe care și-o fac la picioare animalele sau oamenii în timpul mersului, ca urmare a poziției sau a conformației defectuoase a membrelor.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.