tăiculean

română

Etimologie

Din taică + sufixul -ulean.

Pronunție

  • AFI: /təj.kuˈle̯an/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăiculean
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăiculean tăiculeni
Articulat tăiculeanul tăiculenii
Genitiv-Dativ tăiculeanului tăiculenilor
Vocativ tăiculeanule tăiculenilor
  1. (pop.) tăiculiță.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.