șterge
română
Etimologie
Din latină extergere.
Pronunție
- AFI: /'ʃter.ʤe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) șterge | |
| Infinitiv | a (se) șterge |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) șterg |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) șteargă |
| Participiu | șters |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă.
- Șterg praful.
- (v.tranz.) a face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc.
- a scoate din evidență; a anula.
- (v.refl.) a-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare.
- a-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca.
- (v.tranz. și refl.) a face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte.
- A șterge din memorie.
- (v.refl. și tranz.) a trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor.
- (v.tranz.) (rar) a lovi, a izbi.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a fura, a șterpeli.
Sinonime
Antonime
- 2: scrie
Cuvinte derivate
- ștergar
- ștergător
- ștergătură
- ștergere
- șters
- ștersătură
Expresii
- (fam.) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate
- (refl.; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva)
- A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta
- (tranz.) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge
- (fam.) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă
- A șterge urmele = a face să dispară orice urmă
- Cât te-ai șters la ochi = într-o clipă
Traduceri
a îndepărta (de pe o suprafață) prin frecare ușoară (cu ceva)
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.