gumă

română

Etimologie

După franceză gomme, italiană gomma. Confer latină gummi, germană Gummi.

Pronunție

  • AFI: /'gu.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gumă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gumă gume
Articulat guma gumele
Genitiv-Dativ gumei gumelor
Vocativ gumă gumelor
  1. substanță vâscoasă, secretată de unele plante sau obținută pe cale sintetică, având proprietatea de a se întări în contact cu aerul, folosită în industrie.
    Gumă arabică.
  2. (pop.) șiret elastic sau fâșie elastică fabricate din gumă; elastic.
  3. mic obiect de cauciuc folosit la ștergerea urmelor de creion sau de cerneală de pe hârtie; radieră.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.