dispărea

română

Din latină disparere (după părea). Confer franceză disparaître, italiană disparire.

Conjugarea verbului dispărea
Infinitiv	a dispărea
Indicativ prezent pers. 1 sg.	dispar
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să dispară
Participiu	dispărut
Conjugare	II

(v.intranz.) a se face nevăzut, a ieși din câmpul vizual, a nu mai putea fi văzut (deși continuă să existe), a pieri (dinaintea ochilor).
Răufăcătorul a dispărut fără urmă.
a se pierde fără urmă, a nu mai putea fi găsit.
A dispărut în noapte.
a înceta să mai existe; a se stinge, a pieri.
Zâmbetul i-a dispărut.
(despre ființe) a muri.

1: pieri, (fig.) o șterge, (fam. fig.) se dizolva, se eclipsa, se evapora, se volatiliza
2: se pierde, pieri, (reg.) se prăpădi, (fig.) se mistui, se scufunda
4: muri, înceta, se stinge

a se face nevăzut

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.