desființa

română

Etimologie

Din des + a (în)ființa.

Pronunție

  • AFI: /des.fi.inˈʦa/


Verb


Conjugarea verbului
desființa
Infinitiv a desființa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 desființez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să desființeze
Participiu desființat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a face ca ceva să nu mai existe; a suprima; a distruge, a nimici.
  2. (v.tranz.) a abroga, a anula un contract, o convenție etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.