strigă
| Vezi și : striga, Striga, strigã, štriga |
română
Etimologie
Din latină strῑga, din strīx < greacă antică στρίγξ (strínx). Înrudit cu aromână strigã și italiană strega, striga.
Pronunție
- AFI: /ˈstri.gə/
Substantiv
| Declinarea substantivului strigă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strigă | strigi |
| Articulat | striga | strigile |
| Genitiv-Dativ | strigii | strigilor |
| Vocativ | strigo | strigilor |
- (mitol.; în superstiții) ființă imaginară închipuită ca o femeie care chinuiește copiii mici, ia mana de la vaci etc.
Sinonime
- (mitol.) strigoaică, strigoaie
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
vrăjitoare, spirit rău
Substantiv
| Declinarea substantivului strigă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strigă | strigi |
| Articulat | striga | strigile |
| Genitiv-Dativ | strigii | strigilor |
| Vocativ | strigo | strigilor |
- (ornit.) (Tyto alba) pasăre răpitoare de noapte, de culoare galbenă-roșcată, cu pete brun-închis, care se hrănește mai ales cu șoareci.
Sinonime
- (ornit.) (reg.) buhă-cu-cârpă, huhurez-de-casă
Vezi și
Traduceri
pasăre
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului strigă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strigă | strigi |
| Articulat | striga | strigile |
| Genitiv-Dativ | strigii | strigilor |
| Vocativ | strigo | strigilor |
- (entom.) (Acherontia atropos) fluture mare cu pete albe pe aripi, asemănătoare cu un cap de mort, care zboară numai în amurg și care, când este prins, scoate un zgomot ascuțit ca un strigăt.
Sinonime
- (entom.) cap-de-mort
Vezi și
Traduceri
insectă
|
|
Etimologie
Din striga.
Pronunție
- AFI: /ˈstri.gə/
- AFI: /striˈgə/ (forma de perfect simplu)
Verb
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.