mană

Etimologie

Din neogreacă μάννα (mánna) (sec. XVII), în parte prin bulgară мана (mana).

Provine din ebraică מן (mān).

Pronunție

• AFI: /ˈma.nə/

Substantiv

1. (bot.) (Lecanora esculenta) lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii, purtate uneori în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie; (p.ext.) pâine făcută din acest lichen.
2. (fig.) rod; frupt.

   Mana la vite.

3. (fig.) belșug, abundență.

   Mana livezilor.

4. (bot.) numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite.
5. (met.) rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; (p.ext.) stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după ploaie.
6. (bis.) hrană pe care se crede că Dumnezeu o trimitea israeliților, în fiecare dimineață, în deșertul Arabiei.

Anagrame

• amân

Referințe

• DEX '98 via DEX online