stâncă
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'stɨn.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului stâncă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | stâncă | stânci |
| Articulat | stânca | stâncile |
| Genitiv-Dativ | stâncii | stâncilor |
| Vocativ | ' | ' |
- bloc mare de piatră în munți, cu pereți abrupți și cu vârfuri colțuroase.
- O stâncă uriașă de bazalt.
- (fig.) obstacol, dificultate mare.
Sinonime
Cuvinte compuse
- curechi-de-stâncă
- muștarul-stâncilor
- varză-de-stâncă
Cuvinte apropiate
Traduceri
bloc mare de piatră
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.