stâncă

română

Etimologie

Origine necunoscută. Poate un cuvânt autohton.

Pronunție

  • AFI: /'stɨn.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
stâncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stâncă stânci
Articulat stânca stâncile
Genitiv-Dativ stâncii stâncilor
Vocativ ' '
  1. bloc mare de piatră în munți, cu pereți abrupți și cu vârfuri colțuroase.
    O stâncă uriașă de bazalt.
  2. (fig.) obstacol, dificultate mare.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • curechi-de-stâncă
  • muștarul-stâncilor
  • varză-de-stâncă

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.