autohton
română
Etimologie
Din franceză autochtone, italiană autoctono < provine din greacă autos ("însuși") + chton ("pământ, țară").
Pronunție
- AFI: /a.u.toh'ton/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului autohton | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | autohton | autohtoni |
| Feminin | autohtonă | autohtone |
| Neutru | autohton | autohtone |
- (adesea substantivat) care s-a format și s-a dezvoltat pe teritorul unde trăiește (și în prezent), care este originar de aici.
- (psihiatr.; despre idei obsedante) care apare în conștiință ca o gândire generată spontan.
- (despre animale și plante) originar dintr-o anumită regiune.
- (despre zăcăminte de cărbuni) format pe locul de origine al plantelor din care provine.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
- autohtonie
- autohtonism
Traduceri
de loc dintr-o anumită țară
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.