rouă
română
Etimologie
Din latină ros, roris.
Pronunție
- AFI: /ˈro.wə/
Substantiv
| Declinarea substantivului rouă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rouă | invariabil |
| Articulat | roua | invariabil |
| Genitiv-Dativ | rouăi | invariabil |
| Vocativ | rouă | invariabil |
- picături de apă care acoperă dimineața suprafața pământului, obiectele de pe sol, vegetația etc., formate prin condensarea vaporilor de apă din atmosferă în momentul în care temperatura scade până la punctul la care vaporii ajung la saturație.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adj.) Ca roua = delicat, fraged; curat, pur.
- Pe rouă (nescuturată) = dis-de-dimineață.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.