saturație
română
Etimologie
Din franceză saturation < latină saturatio, saturationis.
Pronunție
- AFI: /sa.tu'ra.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului saturație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | saturație | invariabil |
| Articulat | saturația | invariabil |
| Genitiv-Dativ | saturației | invariabil |
| Vocativ | saturație | invariabil |
- stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă.
- stare de intensitate maximă a unui fenomen, satisfacere maximă a cuiva; (p.ext.) plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adv.) Până la saturație =
- până la completarea tuturor valențelor libere.
- (fig.) la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
- arestuita
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.