decurge

română

Etimologie

Din de + a curge (după franceză découler).

Pronunție

  • AFI: /de'kur.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
decurge
Infinitiv a decurge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să decurgă
Participiu decurs
Conjugare III
  1. (v.intranz.) a urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în...
  2. (v.intranz.) a se petrece, a se desfășura.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.