completare

română

Variante

Etimologie

Din a completa.

Pronunție

  • AFI: /kom.ple'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
completare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ completare completări
Articulat completarea completările
Genitiv-Dativ completării completărilor
Vocativ completare completărilor
  1. acțiunea de a completa și rezultatul ei.
  2. ceea ce se adaugă pentru a completa; film scurt, secundar, care completează un program cinematografic.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.