rourică

română

Etimologie

Din rouă + sufixul -ică (după a roura).

Pronunție

  • AFI: /ro.uˈri.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
rourică
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ rourică rourele
Articulat rourica rourelele
Genitiv-Dativ rourelei rourelelor
Vocativ rourică rourelelor
  1. (bot.) (Glyceria fluitans) plantă acvatică cu tulpina culcată, cu inflorescențe în formă de spiculețe, cu fructe dulci, comestibile.

Sinonime

  • (bot.) (reg.) firuță, plutitoare, iarbă-dulce, rochia-cerului

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.