roura
română
Etimologie
Din latină rōrāre (după rouă).
Pronunție
- AFI: /ro.uˈra/
Verb
| Conjugarea verbului (se) roura | |
| Infinitiv | a (se) roura |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(pers. 3) (se) rourează |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) roureze |
| Participiu | rourat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a cădea rouă.
- Iarba s-a rourat.
- (v.tranz. și refl.) a (se) umezi, a (se) acoperi cu stropi ca de rouă.
Sinonime
- 1: se înroura
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.